Mârâilă

Und’ te duci măi Mârâilă?
Să caut care cumva,
Poate-mi cade-o bucătură
Că mă leșină foamea.
De ce ai plecat de-acasă?
Că-aveai acolo de toate
Casa casă, masa masă,
Da, dar n-aveam libertate.

Aveai ograda cât e ea
Aveai de mâncare, cranț,
Câte-un pui, găinile ouătoare,
Ce folos, stăteam toată ziua-n lanț.

De lătrat lătram degeaba
Stăpânul mă-admonesta
Spunând că-am speriat ograda
Și-am mâncat-o pe moțata!

Așa că-am ales ca să se știe
Libertatea ce-o doream
Și-acest drum în pribegie
Altă cale eu nu am!