Momârlanul

-De ce ești supărat Gigel, dragul meu?
-Toți copiii din clasă îmi zic momârlan
-Și ce-i cu asta, crezi că-i ceva de rău?
-Oricum Gigel mă simt mai năzdrăvan

Unii-mi spun că sunt ungur, alții italian,
Mă fac în toate felurile cu acest ,,nume”.
Și le-am spus că sunt sătean ca și ei, sunt țăran.
Una două strigă după mine; ești un momârlan!

-Dar asta este o mândrie nepoate,
Tu nu ești o ,,barabă” venită de oriunde
Momârlani sunt cei mai vechi români din cetate
Pe unde sunt aceștia, dușmanul nu pătrunde.
-Bunicule, se vede că nu degeaba ai îmbătrânit!
Alt copil mă simt acum mai mândru
Românii sunt un popor născut pe vatra lor de la-nceput.
Și-s frați cu natura și verzi precum codru!