Nichita Stănescu

Eu mă trag din șoareci, să se știe,
A spus Nichita când s-a rupt ața!
Pentru că avem aceeași constituție
Viața!
Mă trag din Muntele Ceahlău
Și din huma Bărăganului, eminamente,
Pentru că toate sunt componente
Ale trupului meu!
Eu sunt coloana infinitului,
Ar spune Nichita de-ar fi.
Oprind ceasornicul timpului,
Și pe pământ lumina: și noaptea ar dăinui!...
Eu sunt: tu și el și voi,
Cu păcatul, cu nevoile și dorințele în noi.
Nichita este mereu și va fi,
Pentru simplu’ motiv că niciodată nu va muri!...