Din toamnă-n toamnă

Din toamnă-n toamnă tot venim
Trecând prin primăveri
Și-ncet, încet îmbătrânim
Cu sacul anilor poveri.
Culegem dacă-am semănat
Și-adesea tot în gol privim
De multe viața ne-a iertat
Și-n tot ce-a fost ne regăsim.
De am iubit și-am fost iubiți
Menirea noastră-i pe pământ
Tânjim, dar suntem fericiți
Că am primit acest dar sfânt.
Ascunși în taină medităm
Mândri fiind de starea noastră
Și motivați noi regretăm,
Trăirea într-o viață castă.