Și plouă

Eu plâng cu ploaia la fereastră
De-afară ea-mi bate în geam
Plângem de bucurie deodată,
Ea că mă are, eu că o am!

De mult eu nu te-am mai văzut,
Hai vino să ne-mbrățișăm!
Deschid fereastra și ne dăm câte-un sărut
Momentul, ca-mpreună să ne bucurăm!

Și plouă cu lacrimi dulci de ploaie
Vântul ca o minune mă mângâie pe față
Ploaia din ce în ce e mai vioaie
Hai să ne mai îmbrățișăm încă odată!

Și în graba-i pământeană firească
Întocmai unui colind,
Ea pleacă vioaie la altă casă,
Venirea ei pe pământ împlinind!

Și plouă și plouă zâmbind pe fereastră,
Cu plete bătute de vânt
Rămâne a naturii măiastră!
Din care rodește întregul pământ!