Acasă

Trecuseră câteva zile de la ultima discuție cu Vătafu și Radu încă nu se dezmetici privind păienjenișul acesta putred în care vrând, nevrând fusese cuprins.

Faptul că acceptase tot ce i se pusese în față nu-l chinuia atât de mult, pe cât îl măcinau grijile de acasă. Și hotărât în sinea lui începu să-și pregătească planul de evadare chiar în noaptea aceea.

Zicându-și că-i o prostie să stea cu mâinile în sân. Și apoi, ori aici ori acasă, frică tot avea de tras.

Profită și de faptul că Vătafu lipsea dintre ei, neștiind nimeni pe unde umbla. Pentru că acesta niciodată nu spunea unde pleacă și când vine.

Te trezeai numai cu el când nici nu te gândeai. Avea ceva drăcesc în el. Așa stând lucrurile, Radu plecă acasă cu gând să nu se mai întoarcă.

În primul rând că nu ar fi putut fi niciodată cu ei. Iar, la o adică, ce l-ar fi costat să meargă la o legiune de jandarmi să ia o patrulă cu el și să vină grămadă peste toată banda.

Pe măsură ce se apropie de sat, noapte fiind, îl cuprinse o teamă de adevăr încât simțea că-i îngheață sângele în vene.

- Ce mă fac dacă într-adevăr casa a ars, sau dacă popa a aruncat vina pe mine ? Doamne, îmi crapă capul. Și, când dădu cotul la drum, zări în zori de dimineață, locuința bine știută după strălucirea tablei noi, doar atât că părea cuprinsă de părăginirea părăsirii.

Garoafa era unde era. Copilul mort. Renunță să intre în casă și se duse direct la cimitir unde își plânse năduful la mormântul micuțului și nevinovatului Traian.

Suflețel care plecase fără nici o urmă din lumea aceasta.

Începuse să-i fie frică de lumina zorilor. Nu voia să fie văzut. O luă printr-o ulicioară și se duse pușcă la baba Rucsandra. Bătu ușor în geam și ușa i se deschise.

- Vai mamă dar ce văd ? Te credeam mort. Unde-mi umbli.

- Mătușă n-am multă vreme. O rugăminte am. Să-mi spui dacă popa Patrichi m-a dat în urmărire la jandarmi.

- Da de unde mamă ! Nici gând. Acum trăiește sus cu Garoafa ta, mânca-l-ar moartea să-l mănânce.

- Atunci e bine. Mai am o rugăminte. Să nu spui nimănui că m-ai văzut. O să-ți povestesc eu altădată. Acum plec, mă grăbesc tare mult.

Și Radu o luă la sănătoasa prin grădina mătușii Rucsandra de unde ajunse în câmp. Până după masă, în pas ager, intră în pădurea Cioarei de unde nici nu i se simțise lipsa.