Revenirea

Întors în sat, află că printre alte atrocități, popa Patrichi a ucis o slugă prin bătăi și strângere cu ușa a degetelor de la mâini și picioare, pentru niște motive minore.

Justiția și-a spus cuvântul și l-a condamnat la cinci ani închisoare. Dar, nu după mult timp, fu scos pe cauțiune cu condiția să părăsească localitatea.

În acest fel, popa și Garoafa cu cei doi copii ( între timp ea mai născuse o fată), plecară în Basarabia de unde n-a mai venit decât în sicriu.

Primul lucru pe care l-a făcut Radu a fost o vizită la Canelopol pe care de data asta l-a găsit și i-a deșirat necazurile lui.

Nu s-a dus pentru alte scopuri, ci doar pentru a-și arăta nevinovăția.

Canelopol l-a numit administrator în locul popii Patrichi.

Intrând în rândul lumii cumsecade, acolo unde îi era locul și recăpătându-și încrederea în oameni, s-a însurat cu Măndița.

O fată cuminte și răsărită.

Împreună au avut trei copii și au întocmit o gospodărie cum nu era alta în sat.

Cu banii de la Mitropolie a ajutat la procurarea de semințe ale celor nevoiți, după un an de secetă.

A cununat și botezat majoritatea consătenilor.

A investit în biserici, poduri, de primprejur. A trăit în pace și înțelegere cu oamenii, o sută și un an.