Capri

Precum un mastodont la început
Așa părea să fie
Și altceva nu ar fi fost de conceput
Dar azi cu majuscule-n istorie.
Numită de aleși ca tron împărătesc
Încă-nainte de Hristos
Unde legenda cu-adevărul locuiesc
Rămâne totuși ca un loc misterios.
Aici a fost și iadul dar mai presus „el” raiul
Păcatul că mergeau mână în mână
Când s-au ales cum grâul din neghină
Dintr-un întreg alaiul
Și a rămas cum astăzi a fost dat ca să rămână.
Capri, o fostă curte-mpărătească
Măreață chiar cât un imperiu
Pe-al cărui tren urcatu-s-a Tiberiu
Vrând lumea-ntreagă să o stăpânească.
Aici căzut-au capete, iar altele s-au ridicat
Cruzimea și iubirea egale în balanță
Așa cum socotit-a marele-mpărat
Cu dreapta sau nedreapta sa instanță.
Se spune că: „Pasărea pe graiul ei dispare”,
Moneda și-a întors cealaltă față
Și a venit și crunta răzbunare
Tiberiu fost-a condamnat de propria sa viață!